Când începeți să practicați meditația, merită să înțelegeți următoarele. Meditația în sine nu este un mijloc, este un scop, un rezultat. De obicei, ei folosesc cuvântul - pentru a medita ca practica în sine, ca și cum o persoană s-ar așeza, a închis ochii și a plonjat în meditație. Dar, de fapt, aceasta este starea în care trebuie să ajungeți folosind diverse tehnici. Pentru a ajunge în această stare, trebuie să depuneți un efort.
O persoană nu poate pur și simplu experimenta o stare de bucurie, tristețe sau furie. Diverse gânduri îl conduc spre aceste sentimente. S-ar putea să se gândească la ceva amuzant și să râdă, dar mișcarea minții sale l-a condus la această bucurie.
Mintea este mereu în mișcare. Se deplasează de la o polaritate la alta. Acum ceva ți-a provocat bucuria, într-un minut, ceva ți-a provocat furie sau tristețe. Unele gânduri, imagini v-au condus la aceste emoții, la aceste stări interioare, iar mintea este identificată cu aceste imagini.
Meditația este o stare fără gânduri. De aceea se mai numește oprirea dialogului intern. Mișcarea minții se oprește pentru o vreme și energia care se mișca odată cu mintea se adună la un moment dat și, din moment ce nu are unde să se miște, are loc o explozie de conștiință.
Există fenomene astronomice precum o explozie de supernovă, nașterea unei supernove. O explozie de supernovă se bazează pe procesul de fuziune termonucleară. De ceva timp, o masă uriașă de energie s-a acumulat la un moment dat, iar apoi la un moment dat începe să izbucnească o cantitate colosală de energie, steaua capătă o nouă naștere într-o nouă calitate renăscută, într-o stare de a fi fundamental opusă a fost înainte.
Același proces are loc în mintea unei persoane care a experimentat meditația. Energia care a fost cheltuită pentru mișcarea minții, pentru munca minții, acum se adună la un moment dat și se produce un colaps în corp și conștiință - o stare dincolo de precedent.
