Chiar și cea mai neplăcută insectă nu provoacă panică la o persoană normală. Dar pentru persoanele care suferă de insectofobie, simpla amintire a unui țânțar sau a unei intepaturi de albine poate dezechilibra. Orice insectă li se pare un dușman care poate provoca daune ireparabile întregii umanități.
De ce se teme omului de insecte?
Insectofobia și entomofobia sunt nume diferite pentru aceeași problemă a fricii de insecte. Și dacă pentru o anumită persoană pur și simplu nu există, atunci aceasta nu înseamnă absența sa pentru altul, speriat în copilărie de un bondar uriaș sau de un păianjen teribil.
Rădăcinile apariției diferitelor fobii ar trebui căutate tocmai în copilărie, când în momentele de cunoaștere a lumii, unii dintre locuitorii globului par atrăgători pentru copil, iar alții sunt înspăimântători. Basmele și filmele în care insectele erau personaje negative pot avea un impact asupra psihicului fragil al copilului.
Jocurile pe computer și filmele de groază sunt deosebit de periculoase în această privință. Dacă un basm pe care l-ai citit poate fi analizat și se poate învăța o lecție utilă din acesta, atunci cu așa-numitele filme de groază, situația este mult mai rea.
Văzând cu ochii săi pe ecran insecte gigantice, atacând în mod deliberat oamenii și distrugând tot ce le stă în cale, un copil cu un psihic slab începe să simtă frică. În absența părinților, el devine deosebit de vulnerabil și, chiar și într-o muscă obișnuită care a zburat accidental în apartament, vede un potențial inamic.
Când este estompată linia dintre frica obișnuită și fobia reală?
Oamenii care suferă de insectofobie își explică boala printr-o capturare completă a minții prin frică. Și chiar dacă insecta a zburat deja de mult timp, iar persoana continuă să fie în suspans, așteptând consecințele cumplite ale vizitei oaspetelui înaripat.
Insectofobia este tratată de un psihoterapeut. Și începe cu o recomandare de a cumpăra o enciclopedie ilustrată de insecte.
Frica de insecte poate fi adesea observată la femeile care, la vederea unei viespi, încep să fluture brațele și încearcă să o alunge. Și dacă un astfel de comportament poate fi considerat normal, având în vedere pericolul mușcăturilor de la această insectă, atunci la o persoană care suferă de insectofobie, acesta devine inadecvat.
Terapia de confruntare implică contactul pacientului cu o insectă în prezența unui specialist. După o cunoaștere vizuală a obiectului fricii, munca pe sine va fi mai fructuoasă.
Pe lângă fluturarea obișnuită a mâinilor, începe să țipe, să plângă, să-și scoată praful de pe haine, încercând să scape de un inamic inexistent. Toate argumentele în favoarea insectelor sunt în zadar.
Situația din natură este în special agravată atunci când o persoană care suferă de insectofobie începe să vadă o amenințare în fiecare mușchi. Picnicul este răsfățat fără speranță atât pentru pacientul însuși, cât și pentru cei din jur. Neavând înțelegere reciprocă și sprijin de la cei dragi, o persoană se închide în sine.
