„Conștiința este glasul lui Dumnezeu!” - Credincioșii cred asta. Ateilor le este greu să dea o definiție precisă a conștiinței. Un lucru este incontestabil: conștiința are o mare influență asupra unei persoane. Ea îl ajută să se ferească de faptele, gândurile, dorințele rele. Fiecare persoană decide de la sine: să-l asculte la glasul conștiinței sale sau să o elimine, considerându-l dușman sau prieten.
De ce conștiința este prietenul omului
Nu există oameni perfecți. Orice persoană, chiar și cea mai demnă, decentă, este capabilă să se împiedice, comportându-se într-un mod rău. Ofensiunea lui poate trece neobservată sau îl vor trata condescendent: spun ei, cine este fără păcat. Iar persoana vinovată va găsi el însuși scuze (obosit, nervos etc.). Dar conștiința lui nu va rămâne tăcută. Poate că nu imediat, după ceva timp, dar ea își va aminti de sine, îi va arăta persoanei că a greșit, îl va face să ispășească vinovăția sa.
Adesea, vocea conștiinței este cea care le spune oamenilor cum să acționeze într-o anumită situație. De exemplu, dacă o persoană se confruntă cu o alegere dificilă: să comită un act necinstit care să aducă beneficii reale sau să refuze beneficiile primite la un astfel de preț. Conștiința poate rezista tentației de a lua calea necinstirii, de a păstra un nume bun.
Nu e de mirare că spun despre o persoană decentă și onestă: „Este conștiincios”. Iar cel înșelător, nedemn se caracterizează prin cuvintele: „Nu are rușine, nu are conștiință”.
Conștiința este un fel de indicator al nivelului moral al unei persoane, al capacității sale de a distinge binele de rău, de a fi responsabilă pentru cuvintele și faptele sale. Mulți oameni minunați au discutat cât de importantă este conștiința pentru o persoană. De exemplu, Leo Tolstoi, răspunzând la întrebarea ce două dorințe l-ar face cu adevărat fericit, a spus: „Să fii util și să ai conștiința curată”.
Când poate conștiința să devină dușmanul?
Oamenii sunt familiarizați cu expresiile: „Sunt chinuiți de remușcări”, „Conștiința torturată”. Adică, o persoană experimentează suferință morală, rușine din cauza unui act nedemn. Se pare că nu este nimic în neregulă cu asta. Dimpotrivă, o astfel de căință vorbește în favoarea sa, pentru că o persoană nerușinată, fără inimă, nu s-ar îngrijora.
Cu toate acestea, există mulți oameni impresionabili cu un sentiment de responsabilitate sporit care pot echivala orice greșeală pe care o fac cu o tragedie. Foarte des își fac griji cu privire la un fleac, se învinovățesc pe ei înșiși, au remușcări puternice chiar și în acele cazuri în care vinovăția lor este foarte nesemnificativă (și uneori este complet absentă). Acest lucru poate provoca mari daune sănătății, deoarece tensiunea nervoasă constantă nu trece fără a lăsa urme.
În plus, astfel de oameni prea conștiincioși cedează cu ușurință sugestiei și influenței altcuiva.
Prin urmare, este necesar să ascultați vocea conștiinței, dar nu uitați de bunul simț.
