Orice persoană are multe temeri care o împiedică în mod vizibil să trăiască normal, comunicând, dezvoltându-și obiectivele. Unul dintre cele mai izbitoare exemple în acest sens este teama de a critica. Teama de ceea ce vor spune sau vor crede alții este o barieră internă serioasă pentru orice persoană. În ciuda faptului că acest obstacol există în interior, există așa-numitele manifestări externe ale fricii de critică. Să le luăm în considerare mai detaliat.
Lipsa inițiativei
Pasivitatea în orice eforturi noi sugerează că o persoană se teme pur și simplu că poate fi condamnată sau criticată. De exemplu, cineva va învăța cum să patineze cu role. Cu toate acestea, o frază aruncată pe neașteptate de la rude sau cunoștințe precum „De ce ai nevoie de ea?” sau „Veți arăta ridicol!” poate descuraja complet dorința de a face ceva.
Timiditate
Timiditatea, rigiditatea, strângerea - toate acestea sunt manifestări ale fricii de critică. În exterior, aceasta se manifestă prin mișcări unghiulare, constrânse, evitând contactul vizual. Străini, împrejurimi noi, situații neașteptate și non-standard, în general, orice ieșire din zona de confort este foarte dificilă.
Neexprimarea opiniei dumneavoastră
Teama de critică îl obligă pe cineva să fie de acord aproape peste tot și întotdeauna cu ceea ce spun sau gândesc alții. Aceasta este versiunea unui copil ascultător care stă și așteaptă modest părinții să-l lase să vorbească sau să meargă la joacă. Atunci când o persoană nu poate să-și exprime poziția într-o conversație, îi este frică de condamnare sau de ceea ce poate părea ridicol, încalcă normele sociale.
Incapacitatea de a spune nu
Acesta este unul dintre cele mai importante puncte. A-ți exprima dezacordul cu părerea altei persoane înseamnă a-ți contura limitele, a stabili anumite reguli și principii ale ceea ce este permis și ce nu. Datorită fricii de a critica, o persoană cu limite slabe va permite altora să-și invadeze zona personală, plătind pentru aceasta cu timpul, spațiul, emoțiile lor.
Cum poți rezista fricii de critică?
Frica este întotdeauna asociată cu un sentiment de amenințare, ca și cum cineva ar putea provoca daune, fizice sau mentale. Teama de critică nu este mai rea, deoarece se bazează pe teama de a afecta limitele propriei personalități. Cu toate acestea, această amenințare este, în majoritatea cazurilor, evidentă.
O persoană care critică sau condamnă de multe ori nu va distruge deloc personalitatea interlocutorului. Primul urmărește să-i transmită câteva informații despre ceea ce a greșit sau ce a provocat o reacție negativă.
Critica ar trebui luată ca un feedback și nu ca o dorință de a vă umili sau de a vă insulta. Conține informații valoroase despre nevoile și valorile interlocutorului. Acesta din urmă poate sugera adesea un mod eficient de a rezolva o problemă sau de a vă schimba comportamentul pentru a atinge un obiectiv stabilit. În acest caz, el se transformă dintr-un acuzator agresiv într-un asistent cu care puteți coopera.
Critica va speria pe oricine atâta timp cât îl percepe ca pe ceva dăunător, capabil să-i distrugă personalitatea. Dar de îndată ce va vedea în ea un instrument pentru îmbunătățirea și educarea sa, acesta îi va face viața mai liniștită și relațiile cu oamenii mai confortabile și mai productive.
În acest caz, persoana criticatoare se transformă într-un prieten și ajutor, și nu un părinte strict și formidabil, a cărui voce nemulțumită continuă să sune undeva în adâncul subconștientului. Înfrângerea fricii de critică este asemănătoare cu depășirea unui fel de barieră internă care deschide oportunități și resurse uriașe pentru creștere și dezvoltare.
