Ce persoană nu s-a confruntat niciodată cu lenea măcar o dată în viață? Se întâmplă că este foarte necesar să faci imediat ceva important și urgent, dar o forță necunoscută se oprește, obligându-l pe cineva să se complacă în trândăvie. Unii psihologi susțin însă că nu există oameni leneși, există oameni care nu au un scop.
Ce este lenea? „Dezgust de muncă și ocupație, tendință spre parazitism și trândăvie”. Așa a explicat Vladimir Dal în dicționarul său explicativ semnificația acestui cuvânt. Imediat, în minte apare o imagine negativă a unui om atât de complet leneș care duce o viață asocială. Și totuși, lenea este o parte integrantă a vieții de zi cu zi a multor oameni. Este dificil să întâlnești o persoană care din când în când nu ar plonja într-o stare în care nu vrea să facă nimic.
Experții din domeniul psihologiei consideră că așa-numita lene este foarte des explicată doar prin lipsa motivației pentru un anumit tip de activitate. Este inutil să lupți împotriva acestui fenomen cu metode directe, „frontal”. Mai mult, lenea servește adesea ca un fel de „clopot” care avertizează o persoană despre suprasolicitare și despre nevoia de odihnă, recuperare. În unele cazuri, starea de lene poate fi însoțită de tulburări fiziologice: probleme cardiace, creșteri ale tensiunii arteriale. Această combinație de afecțiuni psihologice și simptome medicale ar trebui să fie motivul pentru care se solicită asistență medicală.
Chiar dacă bunăstarea fizică nu s-a deteriorat, apariția semnelor de lene poate indica prezența rezistenței interne legate de o anumită activitate. Uneori lenea este însoțită de sentimente inexplicabile de vinovăție, anxietate vagă sau chiar frică. Analizați care sunt cauzele disconfortului psihologic care a apărut. S-ar putea să fiți exigenți excesiv cu voi însuși, asumând o muncă care depășește competența dvs. profesională. Sau rezistați încercărilor din partea persoanelor importante pentru dvs. de a impune o afacere care nu vă place, vă contrazice atitudinile, obiectivele și valorile din viață.
Învață să-ți stabilești obiective rezonabile și realizabile. Cazurile care te sperie cu amploarea lor grandioasă și cu aparenta impracticabilitate, încearcă să se descompună în mai multe etape. Această fragmentare a activității ameliorează tensiunea internă cauzată de dificultăți imaginare asociate cu complexitatea unei anumite sarcini. Odată ce îți dai seama că fiecare pas mic te apropie de finalizarea muncii tale, nu va mai exista nicio urmă de lene.
