Experiența se referă la o stare de excitare emoțională intensă, care este cauzată de sentimente și emoții care au o semnificație semnificativă și obiectivă. Pe de altă parte, experiențele pot fi cauzate de amintirile personale ale evenimentelor din trecut. Aceste sau acele experiențe au un impact individual asupra activității umane.
Instrucțiuni
Pasul 1
Durata și stabilitatea experienței provin din starea mentală subiectivă și internă a unei persoane. În același timp, evenimentele pozitive implică experiențe pozitive care contribuie la rezolvarea cu succes a situațiilor de viață. La rândul lor, consecințele negative pot duce la experiențe negative.
Pasul 2
Împletirea ambelor tipuri de experiențe determină o persoană să atingă un obiectiv definit la nivelul subconștientului.
Pasul 3
Experiențele pot fi profund personale. Astfel, denaturând adevărata stare a evenimentelor posibile sau trecute, corpul nu are timp să se adapteze și reacționează cu o stare de stres psihologic. Răspunsurile psihologice la stres sunt individuale și nu întotdeauna inofensive.
Pasul 4
Ca răspuns la iritarea cu stres, o persoană își poate proiecta propriile acțiuni asupra acțiunilor celor din jur, angajându-se astfel în auto-justificare. Într-un alt caz, individul reacționează cu indiferență și retragere de sine, provocându-și propria neputință și incapacitatea de a influența un rezultat pozitiv. Este demn de remarcat faptul că, în ambele cazuri, o persoană nu este capabilă să tragă independent o concluzie logică care să-i permită să găsească soluția corectă.
Pasul 5
Cel mai puternic sentiment pe care îl poate provoca o experiență este o stare de pasiune. Această stare se caracterizează prin bruscă, necontrol și durată scurtă. În teorie, starea afectivă este împărțită în două tipuri: fiziologic și astenic.
Pasul 6
Starea fiziologică a afectului este definită ca fiind naturală pentru comportamentul uman. Apare brusc, sub influența acumulării de emoții negative, care, sub influența unui anumit stimul, duc la felul lor de izbucnire emoțională. În același timp, persoana continuă să-și controleze acțiunile.
Pasul 7
Reacția astenică sau patologică, însoțită de imposibilitatea înțelegerii, modelării și evaluării de către subiectul naturii acțiunii sale, contribuie la încălcarea activității mentale tipice a unei persoane. În această stare, resursele fiziologice și mentale ale întregului organism sunt mobilizate în perioada de dezvoltare a afectului și epuizarea emoțională după acesta.
Pasul 8
Experiențele mai puțin fundamentale nu au un impact semnificativ asupra performanței umane. Deci, experiențele pot fi cauzate în mod deliberat de subiect în scopul auto-apărării psihologice sau pentru a atrage atenția de care are nevoie. Astfel de experiențe sunt numite intenționate și pot fi însoțite de o pretenție strălucitoare, special prefăcută. Acțiunile intenției nu rămân niciodată în conștiință, au întotdeauna o întruchipare fizică sau verbală.
Pasul 9
Este demn de remarcat faptul că pragul experienței subiective depinde de caracterul persoanei, de condițiile de creștere și de formarea personalității. Cel mai simplu exemplu al acestei afirmații ar fi o situație care afectează interesele unui grup de oameni. Experiența emoțională pentru unul dintre ei va preda o lecție de viață și îl va obliga să efectueze o muncă extinsă asupra propriilor greșeli, a doua va duce la stres psihologic, iar a treia nu va atinge emoțional.
