Cea mai importantă componentă a interacțiunii sociale este comunicarea socială. Acest termen înseamnă un tip de comunicare bazat pe transferul direcționat de informații care permite interacțiunea socioculturală a unuia sau mai multor indivizi.
Procesul de comunicare poate fi împărțit în intrapersonal, grup și interpersonal. Structura interacțiunii joacă un rol important în procesul de comunicare interpersonală a oamenilor. Elementele cheie aici sunt expeditorul informației și destinatarul acesteia. Un lanț de trimitere are o sursă distinctă de date și un subiect care trimite feedback. În acest caz, o sursă de informații înseamnă o anumită persoană care este capabilă să codifice informații și să compună un mesaj din aceasta.
Pentru a transfera cunoștințe, un obiect are nevoie de un canal de comunicare: o carte, un film, un canal verbal (conversație) etc. Puteți afla despre primirea de informații către destinatar direct prin feedback. Subiectul comunicării trebuie să reacționeze cumva la mesaj, fie că este vorba de o reacție verbală sau de mișcări ale corpului.
Un grup înseamnă o colecție de un număr nelimitat de indivizi care se identifică ca membri ai unei comunități, urmând anumite reguli și norme, o cultură specifică. Luarea deciziilor este o problemă importantă a acestor comunicări. De obicei, această misiune revine liderului grupului, dar procesul său de identificare este ambiguu. Oamenii sunt mai predispuși să asculte de liderul informal al grupului decât de liderul numit oficial. Acest fenomen poate fi ușor explicat. Fiecare membru al societății tânjește după îndeplinirea propriilor interese, iar șefii sunt mai predispuși să aleagă o modalitate de a rezolva problema în beneficiul lor.
Procesul de comunicare intrapersonală nu este social. Cu ajutorul conștiinței sale, o persoană își înțelege propriile acțiuni, ia decizii în diverse situații, atrage atenția asupra locului său în societate, dar nu se consultă cu el. Toată această activitate se desfășoară strict în lumea interioară a individului. Pe parcursul vieții unui individ, competența comunicativă poate deveni o achiziție importantă. Ea este cea care permite unei persoane să nu păstreze experiențe în sine, ci să poată împărtăși în mod competent o înțelegere a situației cu alte persoane.
Funcțiile lor sunt similare pentru toate cele trei tipuri de comunicare: informațională, de reglementare, afectivă. Primul sugerează că o persoană este în mod constant în procesul de dobândire a informațiilor. A doua funcție face din comunicare un proces organizat și controlat. A treia funcție permite unei persoane să clarifice singură sau să arate altora starea sa emoțională personală.
