Schizofrenia este o tulburare mentală severă, predispusă la progresie treptată. Unul dintre pericolele acestei afecțiuni este tendința către auto-rănire (auto-vătămare) și tendințe de sinucidere. Conform statisticilor medicale, mai mult de 10% dintre persoanele cu schizofrenie se sinucid.
Gândurile directe despre rezolvarea conturilor cu viața sau auto-vătămarea, precum și încercările și acțiunile specifice, se pot manifesta atât în momentele de exacerbare a stării mentale, cât și într-o situație de remisie.
Perioada psihozei
Pentru schizofrenie, există momente tipice de remisie - așa-numitele „perioade de lumină”, când nu există simptome de psihoză - și perioade de recidivă a bolii. Recidivele se manifestă ca semne directe de psihoză care însoțește această afecțiune patologică. Riscul de sinucidere în momentele de psihoză este de obicei foarte mare. De ce se întâmplă asta?
- Printre ideile delirante care apar la o persoană cu schizofrenie, pot domina gândurile de sinucidere și auto-vătămare.
- Dacă există „halucinații” printre „produsele” bolii, riscul de a încerca sinuciderea devine și mai mare. Adesea halucinațiile - vizuale și auditive - pot lua forma imperativului, adică a celor care dau ordine imediate unei persoane bolnave. Astfel de ordine pot include atitudini față de auto-vătămare. În plus, halucinațiile pot fi atât de înspăimântătoare încât o persoană, incapabilă să-și controleze starea, poate încerca să se sinucidă, doar pentru a scăpa de frică și anxietate, de panică.
- Confuzia conștiinței, care este tipică pentru exacerbările schizofreniei, poate fi, de asemenea, baza pentru autoharma sau încercări de sinucidere.
- Frica irațională, anxietatea patologică, anxietatea dureroasă, care există separat de halucinații și idei delirante, sunt capabile să împingă o persoană bolnavă la acțiuni teribile.
- Adesea în timpul psihozei, pacientul se comportă violent, neliniștit, necontrolat. A pierdut somnul, activitatea sa fizică este foarte crescută și așa mai departe. Într-o astfel de stare, aproape de afect, o persoană poate decide cu privire la orice acțiune, inclusiv la sinucidere.
Perioada de remisiune
Schizofrenia este o boală care, chiar și în momentele de calm, își amintește cumva de ea însăși. Acest lucru se poate întâmpla cu ajutorul anumitor defecte de personalitate care cresc treptat sau datorită unei stări persistente de depresie, uneori severe.
Tulburarea depresivă, chiar și fără întărirea de la o altă patologie mentală, în unele cazuri stă la baza cauzării de daune fizice proprii, a încercărilor de sinucidere. Atunci când este combinată cu schizofrenia, depresia generează gânduri, anxietate și așa mai grele. În plus, în unele cazuri, depresia poate apărea pe fondul psihozei imediate.
În timpul remisiunii cu depresie, o persoană cu schizofrenie se gândește în mod constant la ultimele episoade de recidivă. Imaginile, ideile, senzațiile devin obsesive, epuizante, epuizante și pot fi fatale. Sinuciderea în acest caz este percepută de pacient ca un fel de mântuire sau ca o variantă de auto-pedepsire.
Când riscul de sinucidere crește în schizofrenie
De obicei, persoanele cu schizofrenie comit tentative de sinucidere fie noaptea, fie dimineața devreme. Din păcate, chiar și în condițiile de tratament într-un spital, amenințarea sinuciderii și auto-harma persistă în schizofrenie.
Riscul unui astfel de rezultat crește în cazurile de:
- spitalizări prea frecvente;
- datorită progresului accentuat al bolilor mintale;
- sub presiunea rudelor;
- din cauza tratamentului prescris necorespunzător, nerespectarea programului de administrare a medicamentelor prescrise;
- diagnosticul prea târziu al patologiei mentale;
- prezența încercărilor de sinucidere înainte de diagnostic;
- condițiile de viață adecvate ale unei persoane bolnave;
- astfel de forme de încălcare care sunt foarte greu de corectat sau deloc suprimate cu ajutorul drogurilor.
