Manipularea este o influență psihologică ascunsă. În fiecare zi devii obiectul manipulării altcuiva. Manipulatorii te obligă să te răzgândești, să faci ceea ce nu ți-ai dori. Prin urmare, este important să înveți să înțelegi când încearcă să te manipuleze.
Instrucțiuni
Pasul 1
Luați în considerare obiectivele dvs. Și încearcă să înțelegi adevăratele obiective ale adversarului tău. S-ar putea să simțiți că are sarcini complet opuse celei voastre. Dar, cu toată înfățișarea sa, susține că este de partea ta. În acest caz, este clar că ați devenit un obiect de manipulare.
Manipulatorii tind să-și ascundă adevăratele obiective, pretinzându-se că sunt binefăcătorul și salvatorul tău. Dar sarcina lui este să te inducă în eroare, astfel încât să nu ghici nimic și să-l prinzi înșelat.
Pasul 2
Luați în considerare dacă vă veți schimba punctul de vedere dacă sunteți de acord cu această persoană. La urma urmei, o schimbare a opiniei, comportamentului, atitudinii cuiva este rezultatul manipulării.
Ești un obiect de manipulare dacă interlocutorul tău este atât de fermecător încât vrei să-i faci plăcere și să îți schimbi linia de comportament.
Pasul 3
Observați-vă emoțiile. Când ești obiectul manipulării, poți avea un dezechilibru emoțional. Pareți că sunteți bine vorbit, lăudat și înălțat, dar din anumite motive este neplăcut pentru voi. Apar emoții negative, care sunt semnele manipulării.
Pasul 4
Fii atent dacă interlocutorul începe brusc să te laude și să explice într-o prietenie eternă. Lauda poate fi urmată de o cerere pe care nu doriți să o faceți.
Dar dacă vă aflați sub influența unui manipulator, atunci va fi incomod să refuzați să faceți ceva. Vei încerca să păstrezi o „bună părere” despre tine în ochii manipulatorului. Prin urmare, tratați lauda cu reținere.
Pasul 5
Analizează acțiunile adversarului tău. Încearcă să te scape de echilibrul tău emoțional, provocând sentimente de frică sau vinovăție.
Manipulatorul vă poate susține fricile și vă poate provoca acțiuni care se presupune că vă ajută. Adesea, manipulatorii operează pe astfel de sentimente ale oamenilor precum ambiția, vanitatea și dorința de a concura.
Pasul 6
Luați în considerare comportamentul celuilalt. Dacă el realizează în mod persistent ceva, sfătuiește, atunci aveți un exemplu de manipulator primitiv.
Adesea acest tip de manipulator încearcă să-și atingă obiectivele arătându-ți simpatia și prietenia. Dar, din când în când, încearcă să te descurce cu solicitările sale.
Pasul 7
Manipularea psihologică este un tip de influență socială, psihologică, un fenomen socio-psihologic, care este dorința de a schimba percepția sau comportamentul altor persoane cu ajutorul unor tactici ascunse, înșelătoare și violente. Deoarece aceste metode tind să promoveze interesele manipulatorului, deseori în detrimentul altor oameni, ele pot fi considerate exploatatoare, violente, necinstite și lipsite de etică.
Impactul social nu este întotdeauna negativ. De exemplu, medicul poate încerca să-l convingă pe pacient să schimbe obiceiurile nesănătoase. Impactul social este, în general, considerat inofensiv atunci când respectă dreptul unei persoane de a-l accepta sau respinge și nu este excesiv de coercitiv. În funcție de context și motivație, impactul social poate fi o manipulare subtilă.
Condiții pentru manipularea cu succes
Potrivit lui George Simon (), succesul manipulării psihologice depinde în primul rând de cât de mult manipulatorul:
- ascunde intențiile și comportamentul agresiv;
- cunoaște vulnerabilitatea psihologică a victimei pentru a determina ce tactici vor fi cele mai eficiente;
- are destulă brutalitate ca să nu-și facă griji că va afecta victima, dacă este necesar.
În consecință, manipularea rămâne cel mai adesea ascunsă - relațional agresivă (eng.agresivitatea relațională) sau pasiv-agresiv.
Cum își controlează manipulatorii victimele
Potrivit lui Breaker
Harriet Breaker () a identificat următoarele modalități principale prin care manipulatorii își manipulează victimele:
- întărire pozitivă - laudă, farmec superficial, simpatie superficială („lacrimi de crocodil”), scuze excesive; bani, aprobare, cadouri; atenție, expresii faciale precum râsul prefăcut sau un zâmbet; acceptarea publicului;
- întărire negativă - scăpare de o situație problematică, neplăcută ca recompensă.
- întărire volatilă sau parțială - poate crea un climat eficient de frică și îndoială. Consolidarea parțială sau intermitentă pozitivă poate încuraja victima să persiste - de exemplu, în majoritatea formelor de jocuri de noroc, jucătorul poate câștiga din când în când, dar suma va fi în continuare cea care pierde;
- pedeapsă - reproșuri, strigăte, „joc în tăcere”, intimidare, amenințări, abuzuri, șantaj emoțional, impunerea unui sentiment de vinovăție, o privire supărată, plâns deliberat, imaginea victimei;
- experiență traumatică de o singură dată - abuz verbal, izbucnire de furie sau alt comportament intimidant cu scopul de a stabili dominanța sau superioritatea; chiar și un singur incident al acestui comportament poate învăța victima să evite confruntarea sau contrazicerea manipulatorului.
Potrivit lui Simon
Simon a identificat următoarele practici de management:
- Minciuna - Este dificil de spus dacă cineva minte când vorbește și adesea adevărul poate fi dezvăluit mai târziu, când este prea târziu. Singura modalitate de a minimiza posibilitatea de a fi înșelați este de a realiza că anumite tipuri de indivizi (în special psihopații) sunt stăpâni ai artei minciunii și a înșelării, făcând acest lucru într-un mod sistematic și adesea subtil.
- Înșelăciunea prin tăcere este o formă foarte subtilă de minciună prin reținerea unei cantități semnificative de adevăr. Această tehnică este folosită și în propagandă.
- Negare - Manipulatorul refuză să admită că a făcut ceva greșit.
- Raționalizarea - manipulatorul își justifică comportamentul inadecvat. Raționalizarea este strâns legată de „spin” - o formă de propagandă sau PR, vezi spin doctor.
- Minimizarea este un fel de negație combinată cu raționalizarea. Manipulatorul susține că comportamentul său nu este la fel de dăunător sau iresponsabil pe cât crede altcineva, de exemplu, afirmând că ridiculizarea sau insulta a fost doar o glumă.
- Neatenție selectivă sau atenție selectivă - Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care i-ar putea supăra planurile, afirmând ceva de genul „Nu vreau să aud asta”.
- Distragerea atenției - manipulatorul nu dă un răspuns direct la o întrebare directă și în schimb transformă conversația într-un alt subiect.
- Scuză - Similar cu o distragere a atenției, dar cu furnizarea de răspunsuri irelevante, incoerente, neclare, folosind expresii vagi.
- Intimidare sub acoperire - Manipulatorul forțează victima să acționeze ca partea apărătoare folosind amenințări acoperite (subtile, indirecte sau implicite).
- Vina falsă este o formă specială de tactică de intimidare. Manipulatorul sugerează victimei de bună-credință că nu este suficient de atentă, prea egoistă sau frivolă. Acest lucru duce de obicei la faptul că victima începe să experimenteze sentimente negative, cade într-o stare de nesiguranță, anxietate sau supunere.
- Rușine - Manipulatorul folosește sarcasmul și atacurile ofensive pentru a spori frica și îndoiala de sine a victimei. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nesemnificați și, prin urmare, să se supună lor. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, cum ar fi o expresie sau o privire dură a feței, un ton neplăcut al vocii, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii îi pot face pe oameni să se simtă rușinați chiar și pentru că sunt insolenți să-și conteste acțiunile. Acesta este un mod eficient de a insufla un sentiment de inadecvare victimei.
- Condamnarea victimei - Comparativ cu orice altă tactică, acesta este cel mai puternic mijloc de a forța victima să fie partea apărătoare în timp ce maschează intenția agresivă a manipulatorului.
- Interpretarea rolului victimei („Sunt nefericit”) - manipulatorul se prezintă ca victimă a circumstanțelor sau a comportamentului cuiva pentru a atinge mila, simpatia sau compasiunea și astfel atinge scopul dorit. Oamenii îngrijitori și conștiincioși nu pot să nu simpatizeze cu suferința altora, iar manipulatorul poate juca cu ușurință empatia pentru a realiza cooperarea.
- Jocul slujitorului - manipulatorul deghizează intențiile egoiste sub masca de a servi o cauză mai nobilă, de exemplu, pretinzând că acționează într-un anumit mod din cauza „ascultării” și „slujirii” față de Dumnezeu sau unei alte figuri de autoritate.
- Seducție - Manipulatorul folosește farmec, laudă, lingușire sau susține în mod deschis victima pentru a-și reduce rezistența și a câștiga încredere și loialitate.
- Proiectarea vinovăției (blamarea altora) - Manipulatorul face din victimă un țap ispășitor, adesea într-un mod subtil, greu de găsit.
- Făcând nevinovăție - manipulatorul încearcă să sugereze că orice rău care i-a fost făcut a fost neintenționat sau că nu a făcut ceea ce este acuzat. Manipulatorul poate lua aspectul de surpriză sau resentimente. Această tactică determină victima să-și pună la îndoială propria judecată și, eventual, prudența.
- Simularea confuziei - manipulatorul încearcă să pretindă că este un prost, pretinzând că nu știe despre ce vorbesc sau că au confundat o problemă importantă care le este atrasă în atenție.
- Furia agresivă - Manipulatorul folosește furia pentru a atinge intensitatea emoțională și furia pentru a șoca victima și a-i forța să se supună. Manipulatorul nu simte cu adevărat furia, ci doar interpretează o scenă. Vrea ceea ce vrea și se „supără” când nu obține ceea ce vrea.
- Declasarea - declasarea victimei, cu despăgubiri ulterioare din partea victimei pentru nesemnificativitatea percepută a acesteia, cu beneficiul manipulatorului.
Vulnerabilități exploatate de manipulatori
De obicei, manipulatorii petrec mult timp studiind caracteristicile și vulnerabilitățile victimei lor.
Potrivit lui Breaker, manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități („butoane”) care pot exista la victime:
- pasiunea pentru plăcere
- o tendință de a obține aprobarea și recunoașterea celorlalți
- emotofobie (Emotofobie) - frica de emoții negative
- lipsa de independență (asertivitate) și capacitatea de a spune „nu”
- identitate neclară (cu limite personale vagi)
- încredere scăzută în sine
- locus extern de control
Vulnerabilități conform lui Simon:
- naivitate - este prea dificil pentru victimă să accepte ideea că unii oameni sunt vicleni, necinstiți și nemiloși, sau neagă că sunt persecutați.
- superconștiență - victima este prea dispusă să ofere manipulatorului beneficiul îndoielii și își ia partea, adică punctul de vedere al victimei,
- încredere în sine scăzută - victima nu are încredere în sine, îi lipsește convingerea și perseverența, se găsește prea ușor în poziția părții apărătoare.
- peste intelectualizare - victima încearcă prea mult să înțeleagă manipulatorul și crede că are un motiv de înțeles pentru a face rău.
- dependență emoțională - victima are o personalitate subordonată sau dependentă. Cu cât este mai dependentă emoțional o victimă, cu atât sunt mai vulnerabile la exploatare și control.
Potrivit lui Martin Cantor (), următoarele persoane sunt vulnerabile la manipulatori psihopati:
- prea încrezător - oamenii cinstiți presupun adesea că toți ceilalți sunt cinstiți. Se încredințează oamenilor pe care abia îi cunosc, fără a verifica documente, etc. Apelează rar la așa-numiții experți;
- prea altruist - opusul psihopat; prea cinstit, prea corect, prea empatic;
- prea impresionabil - prea susceptibil la farmecul altcuiva;
- prea naivi - cărora nu le vine să creadă că există oameni necinstiți în lume sau care cred că, dacă există astfel de oameni, nu li s-ar permite să acționeze;
- prea masochiste - lipsa de stimă de sine și frica subconștientă le permit să fie folosite în avantajul lor. Ei cred că merită din vină;
- prea narcisist - predispus să se îndrăgostească de lingușirea nemeritată;
- prea lacom - lacom și necinstit poate deveni victima unui psihopat care îi poate seduce cu ușurință să acționeze într-un mod imoral;
- Prea imatur - au judecăți inadecvate și prea încredere în promisiunile publicitare exagerate;
- prea materialist - pradă ușoară pentru cămătari și cei care oferă scheme de îmbogățire rapidă;
- prea dependenți - au nevoie de dragostea altcuiva și, prin urmare, sunt creduli și înclinați să spună „da” atunci când ar trebui să răspundă „nu”;
- prea singuratic - poate accepta orice ofertă de contact uman. Străinul psihopat poate oferi prietenii la un preț;
- prea impulsiv - luați decizii pripite, de exemplu, despre ce să cumpărați sau cu cine să vă căsătoriți fără a consulta alte persoane;
- prea economic - nu pot respinge afacerea, chiar dacă știu motivul pentru care oferta este atât de ieftină;
- seniori - pot fi obosiți și mai puțin capabili de multe sarcini în același timp. Auzind o ofertă publicitară, este mai puțin probabil să suspecteze o activitate frauduloasă. Seniori sunt mai predispuși să finanțeze oameni nefericiți.
Erorile de gândire sistematică, cum ar fi prejudecățile cognitive, pot fi utilizate pentru a manipula.
Motivele manipulatorilor
Motivele posibile ale manipulatorilor:
- nevoia de a-și avansa propriile obiective și câștigurile personale cu aproape orice preț,
- nevoia de a dobândi un sentiment de putere și superioritate față de ceilalți,
- dorința și nevoia de a se simți ca un dictator,
- câștigând dominația asupra celorlalți pentru a-și crește propria stima de sine.
- dorința de a juca, de a manipula victima și de a se bucura de ea,
- obicei, după manipularea constantă a victimelor,
- dorința de a practica și verifica eficacitatea oricăror tehnici.
Stări psihologice ale manipulatorilor
Manipulatorul poate avea următoarele tulburări de personalitate:
- Machiavelism,
- tulburare de personalitate narcisistă
- tulburare de personalitate limită
- tulburare de personalitate anxioasă
- tulburare de personalitate dependenta
- tulburare de personalitate isterică
- tulburare de personalitate pasiv-agresivă
- tulburare de personalitate disocială
- Tipul de nervozitate
- dependență psihologică.
Strategiile manipulative de bază ale psihopaților
Potrivit lui Robert Hare () și Paul Babiak (), psihopații sunt în permanență în căutarea unei victime pentru frauda sau înșelăciunea lor. Abordarea psihopatică are trei faze:
1. Faza de evaluare
Unii psihopați sunt prădători fără scrupule, agresivi, care vor păcăli aproape pe oricine îl întâlnesc. În același timp, alții sunt mai răbdători, așteaptă ca victima perfectă, naivă, să-și croiască calea. Unii psihopați se bucură să rezolve orice problemă, în timp ce alții îi vânează doar pe cei vulnerabili. În fiecare caz, psihopatul evaluează continuu adecvarea potențială a persoanei ca sursă de bani, putere, sex sau influență. În timpul fazei de evaluare, psihopatul este capabil să identifice punctele slabe ale potențialei victime și le va folosi pentru a-și îndeplini planul.
2. Faza de manipulare
Odată ce psihopatul și-a identificat victima, începe faza de manipulare. La începutul fazei de manipulare, psihopatul formează o mască specială concepută pentru a manipula victima. Psihopatul va minți pentru a câștiga încrederea victimei sale. Lipsa empatiei și a vinovăției îi permite psihopatului să mintă cu impunitate; el nu vede importanța de a spune adevărul dacă nu ajută la atingerea scopului dorit.
Pe măsură ce relația se dezvoltă cu victima, psihopatul își evaluează cu atenție personalitatea. Personalitatea victimei oferă psihopatului o imagine a trăsăturilor și caracteristicilor evaluate. Un observator înțelept poate descoperi nesiguranțe sau vulnerabilități pe care victima ar dori să le minimizeze sau să le ascundă de ochii curioși. În calitate de cunoscător al comportamentului uman, psihopatul începe să testeze cu atenție rezistența interioară și nevoile victimei și, în cele din urmă, construiește o relație personală cu victima.
Masca psihopatului - „personalitatea” care interacționează cu victima - este formată din minciuni țesute cu atenție pentru a atrage victima. Această mască, una dintre multe, este concepută pentru a satisface nevoile psihologice individuale și așteptările victimei. Urmărirea unei pradă este în mod inerent prădător; de multe ori duce la vătămări financiare, fizice sau emoționale grave pentru o persoană. Relațiile sănătoase și reale sunt construite pe respect și încredere reciprocă și pe gânduri și sentimente oneste comune. Concepția greșită a victimei că legătura psihopatică are oricare dintre aceste caracteristici este motivul succesului manipulării.
3. Faza de despărțire
Faza de separare începe atunci când psihopatul decide că victima nu mai este utilă. Psihopatul o părăsește și trece la următoarea victimă. În cazul relațiilor romantice, psihopatul își garantează de obicei o relație cu următoarea țintă înainte de a părăsi actuala sa victimă. Uneori, un psihopat are trei persoane în același timp cu care se ocupă - primul a fost recent abandonat și rămâne doar în caz de eșec cu ceilalți doi; a doua este în prezent o victimă și este planificată să plece în viitorul apropiat; iar al treilea, pe care psihopatul îl curtează, în așteptarea despărțirii de actuala victimă.
