Relațiile dintre părinți și copii devin uneori dificile, există o neînțelegere, resentimente reciproce, copilul încetează să împărtășească știrile vieții sale cu părinții săi. În această situație, este important să restabiliți înțelegerea pierdută, să încercați să deveniți un adevărat prieten al copilului.
Instrucțiuni
Pasul 1
În relația dintre copil și părinți, rolul principal este, desigur, luat de tatăl și mama sa. Ei stabilesc regulile, îl învață pe copil să comunice, să învețe despre lume, să o înțeleagă. Și, de asemenea, trebuie să ia inițiativă în comunicare pentru a deveni prieteni adevărați ai copiilor lor.
Pasul 2
Se întâmplă adesea ca părinții să fie siguri: este imposibil să fii prieten cu copiii, altfel nu își vor percepe tatăl și mama ca pe o autoritate, vor înceta să se supună și să respecte. Astfel de părinți preferă un comportament autoritar: copilul trebuie să îndeplinească cu blândețe cererile și ordinele adulților, să-și cunoască locul. Prietenia într-o astfel de familie este exclusă. Dar dacă înțelegi că un copil este aceeași persoană cu drepturi depline ca și părinții săi, își dorește dragoste, afecțiune și înțelegere. El nu este deloc o mașinărie pentru a se supune blând și pentru a nu avea o părere a sa.
Pasul 3
Înțelegerea acestui lucru, realizarea faptului că un copil este o persoană separată, cu gândurile, visele, necazurile și durerile sale, dorințele și ideile sale despre lume, este primul pas către a-i fi prieten. Copiii și părinții nu sunt egali în drepturi și responsabilități și totuși acest lucru nu îi poate împiedica să-și facă prieteni, să-și împărtășească starea de spirit și să se sprijine reciproc într-o situație dificilă.
Pasul 4
În niciun caz nu ar trebui să li se permită copiilor să fie considerați o persoană mai mică decât adulții, pentru a le arăta ignoranța, incapacitatea de a face ceva. Chiar dacă copilul nu a învățat încă cum să facă temele, temele sau alte sarcini perfect, aceasta este o ocazie pentru un părinte de a-l sprijini pe copil, să-l ajute să creadă în el însuși, să-l îndrepte și să laude când începe să facă mai bine.
Pasul 5
A doua decizie importantă pe care trebuie să o ia un părinte este să fie sincer: să-i spună copilului totul și să-l asculte în orice situație, fără să-l învinovățească, fără să-i scoată furia sau oboseala, ci să-i înțeleagă sentimentele. Contactul strâns cu o mică persoană este foarte important pentru stabilirea contactului și a încrederii între voi, deoarece înseamnă că copilul are încredere în dvs., aveți subiecte comune de conversație, vă interesează amândoi ceea ce se întâmplă în viața celuilalt. Acesta este începutul prieteniei.
Pasul 6
Pentru ca copilul dumneavoastră să devină mai cinstit, să vă răspundă la întrebări și să împărtășească experiențe, trebuie să îi arătați același tipar de comportament. Adică părintele ar trebui să manifeste inițial interes pentru viața copiilor și să-și spună ce se întâmplă cu el. După aceea, nu va mai exista o problemă pentru a afla despre experiențele și impresiile chiar și ale celui mai închis și timid copil. În acest sens, este mai dificil cu adolescenții decât cu copiii de vârstă preșcolară și primară, dar dacă manifestați răbdare, chiar și adolescenții vor începe să vorbească sincer cu părinții lor și să devină prietenii lor.
