A fi moderat egoist nu este doar normal, ci chiar foarte util. Oamenii care nu se pot ridica în picioare pentru ei înșiși și fac întotdeauna totul numai de dragul celorlalți, ca urmare, pot deveni foarte nefericiți, deoarece bunătatea și blândețea excesivă sunt adesea folosite.
Diferențe critice între egoism sănătos și nesănătos
Egoismul sănătos se caracterizează în primul rând prin capacitatea unei persoane de a acționa în propriile sale interese și de a obține rezultatele de care are nevoie, fără a încălca drepturile altora și fără a-i forța pe alții să sufere. Egoismul nesănătos, care poate fi numit și egocentrism, este mult mai neplăcut: obligă o persoană să acționeze la propria sa discreție în toate, „să treacă peste cap”, fără să-i pese deloc de viața și bunăstarea nici măcar a celor mai apropiați oameni.
Autocentrarea împiedică oamenii să se pună în locul altcuiva. Este incompatibil cu empatia, simpatia, diplomația. O persoană pur și simplu nu este capabilă să-și imagineze cum s-ar putea simți ceilalți.
Cu egoism sănătos, o persoană se iubește cu moderare, are o bună, nu supraestimată sau subestimată stima de sine, știe despre meritele și demeritele sale. Nu are nevoie de laudele altcuiva, nu încearcă să obțină cea mai timpurie recunoaștere a meritelor sale. Egoismul nesănătos, pe de altă parte, împinge o persoană să facă lucruri rele. El te obligă să ceri în mod constant închinare, poate provoca umilința celorlalți, dorința de „a se așeza” la locul de muncă, calomniază oamenii pentru a apărea mai bine pe fundalul lor. Ca să pară perfect în ochii lor, egocentricul va face orice.
Soiuri de egoism: nuanțe suplimentare
Egoismul sănătos și nesănătos se caracterizează prin diferite opțiuni pentru construirea de relații cu cei dragi. De regulă, este normal dacă ambii parteneri sunt egali și fericiți, își ascultă opiniile, respectă interesele celorlalți, dar nu uită de ei înșiși. Egoismul nesănătos nu permite o astfel de relație. Se caracterizează prin dorința unei persoane de a subjuga pe cei dragi, manipulare constantă, presiune, șantaj.
Egocentrismul poate fi scurt, situațional, în timp ce egoismul sănătos, de regulă, devine una dintre trăsăturile principale ale caracterului care persistă mult timp, dacă nu chiar o viață întreagă.
Un alt detaliu important care poate ajuta la deosebirea egoismului sănătos de cel nesănătos: în primul caz, o persoană se poate bucura de comunicare, în timp ce în al doilea este mândru că nimeni nu îl înțelege. Oamenii egocentrați se pot considera neobișnuiți, stând deasupra tuturor celorlalți, chiar purtând o misiune specială. În același timp, ei, destul de ciudat, pot suferi de stima de sine dureroasă, considerându-se în mod nedrept ofensați și privați.
