Oamenii scriu poezii despre dragostea pentru viață, pentru oameni, pentru Dumnezeu. Pentru unii, se dovedesc a fi foarte buni, pentru alții, slabi, naivi. Acest lucru este de înțeles și natural, deoarece nivelul de calificare în rândul oamenilor este diferit. Există autori care își adresează poezii. Care este motivul? Este imposibil să dai un răspuns neechivoc la această întrebare, deoarece totul depinde de persoană.
Instrucțiuni
Pasul 1
Datorită unei schimbări accentuate a fondului hormonal, adolescenții percep totul prea agravat, devin afectați și vulnerabili, intră în conflict cu părinții, rudele și profesorii. Li se pare că adulții nu-i înțeleg deloc, sunt indiferenți la problemele lor. Dacă la aceasta se adaugă dragoste neîmpărtășită, elevul poate cădea într-o depresie severă, hotărând că nu există fericire în viață, nimeni nu are nevoie de el, nimeni nu îl iubește și nu îl înțelege. Pentru a scăpa de aceste gânduri apăsătoare, copilul compune poezii de dragoste adresate lui însuși. Astfel de poezii sunt un fel de „medicament” pentru depresia care a apărut. O astfel de creativitate vorbește despre o ranchiună împotriva lumii exterioare.
Pasul 2
Se poate întâmpla și situația opusă, de exemplu, un adolescent impresionabil este atât de fericit, după ce a obținut reciprocitatea de la o persoană dragă, încât este copleșit de emoții, vrea să spună lumii întregi că este iubit. Așa că primim replici despre iubirea de sine. În astfel de versete, puteți discerne o notă de bucurie și fericire.
Pasul 3
La o vârstă mai matură, acest lucru poate fi explicat prin alte motive. De exemplu, o persoană din anumite motive nu dezvoltă relații cu rudele, prietenii și colegii, nu își poate aranja viața personală în niciun fel. Este considerat arogant, în timp ce este pur și simplu prea impresionabil. Creând poezii de dragoste, autorul pare să fugă de realitatea neplăcută, explicându-le tuturor celorlalți că nu este deloc arogant, are multe merite și are ceva de iubit.
Pasul 4
Sunt momente în care autorul creează poezii despre dragoste pentru sine, fiind sincer încrezător în irezistibilitatea sa, înalte calități, farmec. Se consideră un model, un standard al tuturor virtuților. O astfel de persoană se înalță. Aceasta este deja o încrucișare între cel mai puternic egoism (la limita egocentrismului) și o tulburare mentală.
