Terapia prin grădină (terapia prin grădină) este un tip de prevenire și reabilitare a dizabilităților psihice și fizice folosind plante.
Terapia prin grădină este un domeniu slab studiat atât al psihologiei, cât și al medicinei. Cu toate acestea, a fost deja identificată o legătură între utilizarea activităților horticole ale unei persoane și îmbunătățirea sănătății sale mentale.
Cursurile de terapie prin grădină se desfășoară, respectiv, în grădini botanice, precum și în alte locuri bogate în vegetația lor. Grădinăritul accesibil permite unei persoane să-și extindă limitele, să scape de barierele care îi stau în cale. Chiar începutul grădinăritului înseamnă deja că o persoană s-a alăturat unor activități utile din punct de vedere social. Acesta poate fi primul pas către adaptarea sa în societate.
Multe tipuri diferite de plante ajută la stimularea și dezvoltarea simțurilor senzoriale umane, a senzațiilor lor tactile. Acest lucru este foarte important pentru persoanele cu dizabilități fizice, persoanele cu dizabilități. Toate acele imagini vizuale care înconjoară o persoană în grădină au un efect benefic asupra stării sale psihologice interne.
Abilitatea de a crește o nouă plantă oferă unei persoane speranță și credință în bine. Apare motivația pentru activități ulterioare. Creșterea sănătoasă a unei flori oferă unei persoane încredere în sine, crește stima de sine.
Terapia prin grădină ajută și în sfera cognitivă a unei persoane. Pentru a preveni moartea plantei, este necesar să învățăm cum să o îngrijim. Odată cu dobândirea de noi cunoștințe, o persoană dezvoltă inteligența, antrenează memoria, învață să-și direcționeze atenția în direcția corectă.
În general, grădinăritul reduce stresul la minimum, ameliorează depresia și comportamentul agresiv. A fi în aer liber este întotdeauna benefic atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru cea mentală.
