Modul de transmitere a informațiilor este împărțit în 2 tipuri: verbală și non-verbală. Forma verbală ca modalitate de comunicare între oameni este vorbirea unei persoane. Comunicarea non-verbală include expresii faciale, gesturi și mișcări ale corpului.
Conceptul și esența agresivității verbale
Interacțiunea oamenilor, și anume transferul de informații, schimbul de sentimente și impresii prin contact verbal, se numește comunicare verbală. Atunci când comunică, oamenii nu numai că împărtășesc informații despre un obiect, eveniment sau fenomen, ci își exprimă și atitudinea față de acesta. Aceasta este esența comunicării: participanții la dialog caută să se influențeze reciproc, încercând să convingă în punctul lor de vedere sau să evoce anumite emoții. Actul comunicativ agresiv în acest caz se caracterizează prin faptul că participantul la conversație acționează ca un agresor și își exprimă gândurile, sentimentele, emoțiile cu ajutorul agresiunii vorbirii.
Agresivitatea verbală este o modalitate de exprimare a emoțiilor negative prin cuvinte. Trebuie remarcat faptul că vorbirea este un mijloc universal de comunicare între oameni. Astfel, agresivitatea verbală se caracterizează prin impact negativ al vorbirii. Prin urmare, comportamentul distructiv (distructiv) al unei persoane, în care își exprimă atitudinea față de situație cu ajutorul strigătelor, insultelor, abuzului sau amenințărilor, este denumit agresiune verbală.
Agresivitatea verbală este considerată comportament antisocial, deoarece poate provoca tulburări psihice și abateri. Adesea, manifestările vii ale agresiunii verbale se învecinează cu violența fizică. Motivele comportamentului agresiv al vorbirii sunt nemulțumirea, dezacordul sau atitudinea contradictorie a unei persoane față de situația actuală.
În general, scopul agresorului este de a atrage atenția, de a-și subjuga voința, de a crește stima de sine a agresorului, micșorând demnitatea personalității adversarului. Trebuie remarcat faptul că manifestările latente ale agresivității verbale, de exemplu, glumele rele, condamnarea indirectă sau acuzațiile, sunt denumite manifestări slabe ale agresivității.
Comportamentul uman poate fi conștient și inconștient, astfel, agresivitatea verbală poate fi folosită și de agresor atât intenționat, cât și neintenționat. Agresivitatea verbală (plâns, isterie) poate fi folosită ca mijloc de manipulare a comportamentului interlocutorului. De exemplu, agresorul încearcă să evoce milă și simpatie pentru a obține ceea ce dorește.
Sfera agresiunii verbale
Oamenii se confruntă cu discursuri agresive în fiecare zi: într-un magazin, mediu de lucru, transport, pe stradă. Agresivitatea verbală și manifestarea emoțiilor ostile se regăsesc chiar și în familie: critici, reproșuri, acuzații. Părinții ar trebui să evite agresivitatea verbală, deoarece copiii învață acest comportament.
Comunicarea agresivă este frecventă în rândul copiilor adolescenți, în special al orfanilor și al copiilor din familiile monoparentale. Astfel de copii sunt mai predispuși la comportamentul antisocial ca urmare a traumei psihologice. Desprinderea de părinți, lipsa de dragoste și aprobare duc la o viziune distorsionată asupra lumii și la conștientizarea de sine a unui adolescent.
Se știe că nivelul de agresivitate la adolescenți este direct proporțional cu stima de sine. Strădania pentru conducere și un sentiment de superioritate față de ceilalți se caracterizează prin agresivitate verbală pronunțată. Agresivitatea vorbirii se poate manifesta ca mijloc de apărare în cazurile în care un adolescent se simte nesigur și se simte ostil față de ceilalți.
Agresivitatea vorbirii trebuie învățată să controleze, iar emoțiile negative trebuie transformate în pozitive. De exemplu, se recomandă direcționarea tensiunii interne și a sentimentelor negative în activități sportive, creative și constructive. Psihologii recomandă să nu cedeze provocărilor agresorului și să nu răspundă cu agresivitate verbală.
