Sindromul megalopolis există la aproape fiecare persoană care locuiește într-un oraș mare. La unele este mai pronunțat, la altele este mai puțin, dar a spune că nu există deloc înseamnă a te înșela, în primul rând, pe sine. Experții spun că a trăi în același tip de „cutii”, care sunt cel mai concentrat în zonele de dormit, este foarte periculos pentru sănătatea mintală a unei persoane.
Statisticile arată că peste 90% dintre locuitorii marilor orașe trăiesc în ele doar două sau trei generații. Strămoșii lor existau în condiții complet diferite, cel mai adesea trăiau pe pământ și își conduceau propria gospodărie. Modul de viață al acestor oameni era radical diferit de cel care există acum în rândul descendenților lor. Oamenii s-au trezit devreme, au petrecut mult timp în aer liber și au fost în continuă mișcare.
Odată ce electricitatea a ajuns în mediul rural, totul s-a schimbat. Dacă mai devreme era imposibil să lucrezi noaptea, atunci cu lumina unui bec devenea obișnuit și natural. Treptat, producția și industria și-au sporit puterea, orașele au început să crească și omul a început încet să se transforme într-o unitate socială. Mutarea într-un oraș mare a presupus o schimbare completă a vieții. Au apărut agresivitate, depresie, oboseală constantă și un sentiment de singurătate.
De ce se dezvoltă sindromul megalopolisului?
Experții spun că sindromul oboselii cronice în contextul sindromului metropolitan apare dintr-o cantitate uriașă de informații vizuale care pot provoca nu numai emoții pozitive, ci și negative. O mulțime de reclame, inscripții, semne, semne atrag în mod constant atenția unei persoane, fără a-i oferi nicio ocazie să se deconecteze de aceasta și să se relaxeze. Clădirile de același tip nu adaugă nici bucurie și nu încalcă armonia naturii. Toate acestea au un efect negativ asupra psihicului.
Și mai multă presiune asupra psihicului este cauzată de sunete constante. Tăcerea apare doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp și numai în miezul nopții. Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna dacă o alarmă auto este declanșată în mod constant sub geamuri sau o companie veselă merge pe jos. Televiziune, muzică, radio, computer, telefon - toate aceste dispozitive emit sunete constante, dar nici acest lucru nu este cel mai rău lucru.
La televizor, sunt difuzate programe, unde un flux de informații se revarsă literalmente asupra unei persoane, însoțit de sunete care nu sunt întotdeauna plăcute. Același lucru este valabil și pentru programele radio, ascultarea de muzică, apelurile telefonice constante. Pentru a rezista acestui flux de sunete, o persoană trebuie să aibă un psihic super stabil și doar câțiva se pot lăuda cu acest lucru. Cu un răspuns emoțional la tot ceea ce o persoană aude zilnic, nu este surprinzător faptul că tot mai mulți oameni încep să sufere de tulburări mentale.
Oamenii care locuiesc în orașele mari au un spațiu personal limitat. Statisticile arată că o persoană are nevoie de cel puțin patru ori mai mult din acest spațiu pentru viață normală și sănătate. Încălcarea granițelor personale provoacă iritații, care treptat începe să se acumuleze și mai devreme sau mai târziu iese sub formă de agresivitate. Doar acei oameni care își permit să rămână mult timp în tăcere și singurătate, într-un spațiu în care nimeni nu își va încălca granițele personale, vor avea un psihic sănătos.
În megalopoli, oamenii pot fi înconjurați de un număr mare de oameni, fiind în același timp foarte singuri. Până în prezent, „întâlnirile” obișnuite în bucătărie cu conversații sincere au dispărut practic. Pentru aceasta, oamenii moderni pur și simplu nu au nici puterea, nici timpul.
În plus, societatea impune cu succes stereotipuri de comportament oamenilor, la care ar trebui să ne străduim. Pentru a deveni de succes, bogat, celebru, semnificativ, ai timp să faci o carieră, să te căsătorești și multe altele care sunt ajustate la anumite standarde. O persoană începe să-și cheltuiască toată puterea și energia pentru ceea ce își doresc alții de la el, iar despre ceea ce își dorește el însuși, uită curând complet.
S-ar putea să merită să ne gândim de ce atât de mulți oameni încep să se mute treptat înapoi la țară. Poate că au experimentat deja pe deplin sindromul metropolei și au decis să-și schimbe viața.
