Carl Gustav Jung este cunoscut ca asociat al școlii psihanalitice din Z. Freud și fondatorul psihologiei analitice. În cercetările sale, el a descoperit că procesul de formare a relației „subiect-obiect” se datorează atitudinilor interne specifice. În acest sens, au fost identificate două grupuri principale opuse.
Natura cunoaște doar două modalități de a păstra vitalitatea individului. În primul caz, există o fertilitate destul de mare și o capacitate de apărare relativ scăzută a organismului. În al doilea, există o varietate de mijloace de autoapărare la un individ cu fertilitate relativ scăzută. Dacă această lege biologică se aplică unei persoane, atunci se dovedește că un grup se concentrează asupra obiectelor și evenimentelor lumii externe, în timp ce celălalt direcționează cea mai mare parte a energiei sale către crearea unui confort subiectiv. Analiza acestor caracteristici i-a permis lui Jung să distingă tipurile extravertite și introvertite.
Tipul psihologic extravertit
Atitudinea extravertită se caracterizează printr-o atitudine pozitivă față de obiect. O persoană este implicată constant în evenimente în desfășurare, se dizolvă în totalitate în ele. Persoanele extrovertite sunt de obicei sociabile, vesele (dacă există un ciclu de evenimente), se schimbă ușor. Dar gradul aparent ridicat de adaptare are un dezavantaj. Atractivitatea exteriorului este în detrimentul lumii interioare. Acest lucru se poate manifesta ca incoerență, incapacitate de concentrare, lipsă de punctualitate și neglijare a sentimentelor interioare și a sănătății.
Tipul psihologic introvertit
Introvertiții tratează lumea în mod obiectiv într-un mod abstract. Ei încearcă să-i diminueze importanța și să creeze condiții pentru confortul interior. Orice eveniment extern este privit și evaluat prin prisma subiectivului. Aceștia sunt oameni care iubesc singurătatea, sunt laconici în rândul străinilor, nu se „îmbolnăvesc” de tendințele modei, de învățături etc., nu prezintă activitate inutilă. Au o lume interioară bogată și o sensibilitate specială. Dar incapacitatea de a evalua realitatea obiectivă îi face vulnerabili.
