Există multe teorii ale atenției care sunt inventate de diferiți specialiști, atât în domeniul psihologiei, cât și în cel al altor științe socionomice. Cunoașterea acestor teorii ajută o persoană să înțeleagă mai bine mecanismele de atenție și control.
Există multe teorii ale atenției. De exemplu, susținătorii teoriei motrice a atenției susțin că mișcarea este baza activității noastre mentale. Majoritatea oamenilor cred că contracțiile musculare sunt o consecință a funcționării atenției unei persoane. Dar susținătorii teoriei reflexelor spun exact lucrurile opuse.
Potrivit psihologului francez T. Ribot și psihologului rus M. M. Lange, mișcarea susține actul atenției la nivel fiziologic. De asemenea, datorită mișcărilor, simțurile sunt acordate concentrației conștiinței sau procesului opus acesteia.
Conform teoriei atenției lui Uznadze, baza funcționării sale ca condiție necesară pentru activitatea mentală a unei persoane este o atitudine. Potrivit acestui psiholog, atenția este o stare specială de acordare a psihicului asupra unui anumit obiect sau activitate umană, care este generată de influența experienței anterioare asupra acțiunilor umane ulterioare. Adică atenția este direct dependentă de experiența anterioară. De exemplu, un bărbat a fost mușcat de un câine în copilărie. Dacă mai devreme nici nu a observat acest prieten cu patru picioare al unui bărbat, acum, de îndată ce apare ea la orizont, el se concentrează instantaneu și urmărește fiecare mișcare a urechii acestei fiare. Exact aceleași exemple pot fi date cu alte reacții umane automate.
Conform teoriei reflexe a atenției, care a fost propusă de Pavlov, Sechenov și Ukhtomsky, motivele dezvoltării atenției sunt asociate cu reflexele și reacțiile orientative, al căror scop este adaptarea psihicului uman la ceea ce simte și percepe. Potrivit lui Pavlov, aceste reacții orientatoare creează un mediu de excitare optimă sau dominant. Conform teoriei reflexului, multe conexiuni neuronale temporare apar în creier atunci când devine necesară concentrarea. Când apar, părțile adiacente ale creierului sunt blocate, iar impulsurile laterale devin controlate de această copulație a conexiunilor nervoase, adică cea dominantă. Alte acțiuni pe care o persoană dorește să le facă sunt pur automatizate.
Există mult mai multe teorii ale atenției care sunt inventate de diverși specialiști, atât în domeniul psihologiei, cât și în cel al altor științe socionomice. Cunoașterea acestor teorii ajută o persoană să înțeleagă mai bine mecanismele de atenție și control.
