De-a lungul vieții, sentimentul de rușine vizitează fiecare persoană de multe ori. Și dacă pentru unii oameni acest sentiment este trecător și uitat repede, atunci pentru alții devine obsesiv și opresiv. Prezența constantă a sentimentului de rușine împiedică o persoană să se dezvolte pe deplin, să construiască relații cu oamenii din jurul său și chiar să ducă o viață normală. Ce rol joacă rușinea în psihicul uman?
Când o persoană simte rușine constantă pentru acțiunile, gândurile sau acțiunile sale, are loc substituirea personalității. Rușinea joacă un rol decisiv în percepția psihologică a realității, astfel o persoană devine nesigură. O astfel de persoană de multe ori nu știe ce își dorește cu adevărat și chiar își percepe emoțiile inadecvat.
Incapacitatea de a-și exprima sentimentele și emoțiile, pentru care îi este rușine „în mod natural”, duce la izolarea socială a unei persoane. O astfel de persoană nu este capabilă să stabilească relații cu lumea exterioară, atât în viața sa personală, cât și la locul de muncă. Sentimentul de rușine nu poate deveni copleșitor într-un moment, o astfel de problemă psihologică conduce o poveste din copilărie.
Părinții, printr-un sentiment de rușine, se străduiesc să facă copilul ascultător, fără a lua în considerare consecințele unei astfel de educații. Micuța persoană se rușinează de notele și comportamentele proaste și chiar de propriile boli, pentru că și-a supărat părinții. În timp, sentimentul de rușine devine necesar și destul de familiar copilului. Părinții înlocuiesc dragostea și înțelegerea de care au nevoie cu un sentiment constant de rușine. Copilul începe să perceapă dragostea părintească numai prin prisma timidității. La urma urmei, adulții nu mai ceartă după farse decât după o pocăință îngrozitoare.
Trecând la maturitate, acest sentiment transportă o energie distructivă către personalitatea persoanei. Sentimentul de rușine împiedică o persoană să fie el însuși, orice manifestare a vieții este respinsă și criticată, ducând la un impas. Psihicul uman pentru o funcționare deplină necesită toate sentimentele, inclusiv rușinea. Un sentiment fugitiv de rușine protejează și susține psihicul uman. Acesta este motivul pentru care este atât de dificil să fii pe linia dintre o singură dată și rușinea permanentă.
Pentru a trăi în armonie cu sine și cu realitatea înconjurătoare, o persoană trebuie să cunoască și să perceapă corect toate trăsăturile psihicului său. Conștientizarea principalelor aspecte ale vieții, pentru care ne este rușine, și munca corectă pentru a le elimina va ajuta să se dezvolte armonios și să se simtă ca un membru cu drepturi depline al societății.
