Psihoza este o tulburare mentală care se manifestă printr-un comportament inadecvat, deoarece un pacient cu psihoză percepe realitatea într-un mod distorsionat. Consecințele pot fi tulburarea gândirii, pierderea memoriei și halucinațiile.
Psihoza este una dintre cele mai severe probleme psihice. Există mai multe tipuri de psihoză.
Psihoza endogenă: cel mai adesea este schizofrenie cu rădăcini ereditare. Psihoza endogenă este tratată într-un spital de psihiatrie.
Psihoza psihogenă se dezvoltă în contextul stresului, cum ar fi dezastrele naturale, violența sau pierderea unei persoane dragi.
Psihoza organică se dezvoltă la alcoolici, dependenți de droguri și consumatori de substanțe datorită expunerii constante la substanțe toxice. Poate să apară și pe fundalul unei infecții (encefalită, meningită) sau ca urmare a unei leziuni traumatice a creierului.
Psihoză de sevraj, alias delirium tremens și delir alcoolic.
Manifestările psihozei sunt variate, dar totuși, se pot distinge mai multe trăsături comune.
Halucinațiile sunt simple și complexe. Cele simple sunt zgomotul străin sau grindina. Cele dificile sunt vocile sau vizualizarea imaginilor, unele scene care nu sunt în realitate.
Cele mai periculoase halucinații sunt atunci când apar voci în cap. Cel mai adesea, aceste voci amenință, acuză și ordonează. Sub influența vocilor, pacientul se poate răni pe sine și pe cei din jur.
În cazul psihozei, sunt posibile două opțiuni pentru tulburările de dispoziție: scăderea activității sexuale și a dispoziției, inhibarea mișcărilor sau, dimpotrivă, o persoană este activă, vorbăreață, poate să nu doarmă zile întregi, face planuri fantastice, duce o viață sălbatică, bea și ia droguri.
Cea mai dificilă consecință a psihozei este schimbarea caracterului: obiceiurile, comportamentul, caracteristicile personale se schimbă. Dintr-o persoană dulce și amabilă, el se transformă într-un cert, agresiv, conflictual. În cazuri dificile, pacientul devine apatic, dorințele și aspirațiile dispar. Apare o stare de vid emoțional.
Gândurile obsesive delirante sunt frecvente. Dacă un pacient are o stare delirantă, obsesivă, este imposibil să-l convingi sau este logic să explici că totul este complet diferit, normal, gândirea critică pur și simplu se oprește. Delirul în sine poate fi diferit - este mania persecuției, a geloziei; pacientul poate crede că vrea să-l omoare, că are o boală incurabilă sau chiar că extratereștrii îi influențează creierul.
Există, de asemenea, tulburări de mișcare. Aceasta este fie mișcare activă constantă, grimase, imitație, vorbăreț, fie letargie, până la stupoare. Un pacient aflat într-o stare de stupoare stă într-o poziție, refuză să mănânce și să vorbească.
