Psihicul funcționează conform anumitor legi, aceste legi sunt descrise și testate în psihologie. Psihologia sistemelor a avut un succes deosebit în acest sens. În cadrul psihologiei sistemelor, există trei reguli pe care psihicul le respectă în lucrarea sa.
Regula 1. Nu este nimic de prisos în psihic.
Orice caracteristică, orice simptom, orice element din psihic îndeplinește întotdeauna o funcție utilă. Util nu din punctul de vedere al conștiinței individuale, ci din punctul de vedere al existenței psihicului, din punctul de vedere al menținerii integrității și funcționării sale vitale. Dacă ceva din psihicul tău sau din personalitatea ta ți se pare inutil sau superflu, înseamnă doar un singur lucru: nu vezi în acest moment funcția pe care o îndeplinește acest ceva. Orice obicei rău îndeplinește o sarcină importantă în viața noastră psihologică. Trebuie să lucrați la extinderea zonei de conștiință pentru a descoperi această sarcină.
Regula 2. Majoritatea evenimentelor se întâmplă unei persoane dintr-un motiv.
Există un motiv pentru care anumite evenimente se întâmplă cu o persoană. Acest motiv se află în persoana însăși - în psihicul său, în personalitatea sa, în caracteristicile sale psihologice. În orice caz care i se întâmplă unei persoane, psihicul are un rol activ. Chiar dacă persoana însăși refuză să o admită. Viața noastră este rezultatul alegerilor noastre.
Regula 3. Psihicul nu reflectă pasiv realitatea, ci o construiește activ.
În experimentele asupra lucrării percepției, care au fost efectuate de psihologii gestalt, s-a dovedit că psihicul nu reflectă pur și simplu realitatea, ca o oglindă. Psihicul îl construiește activ. De exemplu, dacă vi se afișează conturul unui cerc desenat cu o linie punctată, veți percepe forma ca un cerc și nu ca linii separate. Acesta este rolul activ al psihicului în percepția realității. Dacă nu avem suficiente informații, le vom gândi în conformitate cu experiența noastră anterioară.
Regulile 2 și 3 sunt interconectate. A doua regulă se referă la acțiuni și evenimente care se întâmplă unei persoane. A treia regulă se concentrează pe particularitățile percepției evenimentelor în curs. Percepția și acțiunea sunt interconectate, se întăresc reciproc.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu simplu. Să presupunem că ai ieșit afară și dintr-o dată a început să plouă.
- Într-un caz, vei fi supărat (percepție), starea ta de spirit se va deteriora, te vei întoarce acasă (acțiune) și îți vei face griji că planurile tale nu s-au împlinit (percepție). Lumea îți va părea plictisitoare și nu îți va satisface așteptările (percepția).
- În caz contrar, poți să fii fericit cu ploaia (percepția), să deschizi o umbrelă sau chiar să te udi pentru plăcerea ta (acțiuni), starea ta de spirit va fi bună și entuziastă (percepția). Lumea îți va părea plină de surprize, sentimentul tău de unire cu natura se va ascuți (percepția).
Ambele lanțuri pot fi continuate pe termen nelimitat. Acesta este modul în care ne creăm propria dispoziție, ne reglăm acțiunile, care afectează în cele din urmă imaginea lumii în care trăim. „În ceea ce credem devine realitate”.
