Sensorialul este una dintre funcțiile socionice incluse în structura sociotipului. Pentru prima dată, Carl Gustav Jung a descris senzorialele ca o funcție socionică. În socionică „senzorială” este o persoană, în al cărei tip socionic senzorialul este partea principală, puternică.
Tradus din latină, „senzorică” înseamnă „percepție”. Percepția se realizează prin simțuri. În psihologie și fiziologie, „senzorial” înseamnă „dat în senzații”. Primim senzații prin vedere, auz, miros, echilibru, atingere, sensibilitate de la mușchi, piele și organe interne etc.
Sensorialul este una dintre cele patru funcții socionice. Alături de intuiție, este o funcție irațională. În tipologia lui K. G. Senzația lui Jung se numește senzație.
O trăsătură distinctivă a detectării este că interacțiunea cu lumea din punctul de vedere al acestei funcții este construită în planul material. O persoană de tip senzorial este concentrată pe tot ceea ce ține de senzațiile care sunt primite prin simțuri, precum și asupra acțiunilor fizice.
Lumea senzorială este lumea obiectelor specifice, percepute direct cu ajutorul simțurilor și susceptibile de acțiune motor-motorie (aceste obiecte, împreună cu obiectele lumii înconjurătoare, includ și corpul uman).
Senzorialul este o persoană a materiei și tot ceea ce este direct sau indirect legat de ea.
Caracteristicile senzoriale:
- Senzorii nu se pot certa pentru o lungă perioadă de timp, nu se pot gândi la ceva, își aranjează stările, se blochează în ei, se află în incertitudine.
- Senzorialul este o persoană de acțiune în aceeași măsură ca o persoană cu senzații.
- Dacă persoana care simte nu vede o ieșire concretă concretă din activitatea sa, își pierde rapid interesul pentru ea.
- Senzorii, de regulă, sunt bine orientați în spațiu, rareori își pierd direcția.
Dacă persoana care simte trebuie să acționeze în lumea ideilor (de exemplu, să-și planifice acțiunile, să își stabilească obiective și să aleagă modalități de a le atinge, să înțeleagă sentimentele sau sentimentele altor oameni), atunci lipsa materialului este compensată de persistență, intenție, specificitate în stabilirea sarcinilor, claritate în înțelegerea propriilor dorințe actuale, o viziune asupra efectului practic pe care îl vor avea acțiunile sale.
Sensorialul în socionică, ca orice altă funcție socionică, poate fi introvertit (alb) și extravertit (negru).
Detectarea introvertită este detectarea senzațiilor corporale interne. Dumas, Gabin, Stirlitz, Hugo aparțin tipurilor alb-senzoriale din socionică.
Detectarea extravertită este detectarea acțiunii, mișcării fizice, asimilarea activă expansivă a mediului. Tipurile senzoriale negre din socionică includ Zhukov, Maxim Gorky, Dreiser, Napoleon.
