O persoană rară nu s-a confruntat niciodată cu o agresiune pasivă din exterior sau el însuși nu se afla într-o stare de protest tăcut, când indignarea clocotește în interior, dar nu există nicio modalitate de a exprima emoțiile. Există oameni care își rețin în mod constant impulsurile interioare, devenind treptat agresori pasivi. Ce provoacă această afecțiune?
Conform statisticilor, rezultă că bărbații, mai degrabă decât femeile, tind să fie agresivi pasiv. O astfel de reținere a emoțiilor poate duce treptat la probleme atât în comunicarea cu oamenii, cât și la tulburări destul de grave care afectează psihicul. Unii psihiatri sunt de părere că un agresor pasiv este diagnosticul că astfel de persoane au o tulburare mintală și au nevoie de un tratament.
O experiență personală negativă poate induce o tendință spre agresivitate pasivă. Când într-o anumită situație, o persoană a izbucnit, și-a exprimat nemulțumirea, dar, în cele din urmă, circumstanțele s-au dezvoltat în așa fel încât s-a aflat într-o poziție foarte dezavantajată. Experiența traumatică a vieții, amintirile constante ale evenimentelor neplăcute împing o persoană să suprime emoțiile, la protestul tăcut și la comportamentul pasiv. Cu toate acestea, acesta este doar unul dintre motivele agresiunii pasive și nu este cel mai frecvent.
Adesea, persoanele cu anumite trăsături de personalitate, cu anumite perspective asupra vieții și cu unele probleme intrapersonale au tendința către un comportament agresiv tăcut. Pe baza a ce se formează agresivitatea pasivă?
5 cauze interne ale agresivității pasive
Anxietate crescută. Oamenii foarte anxioși au relații extrem de dificile cu situații în care trebuie să se certe, să-și demonstreze punctul de vedere, să-și apere interesele sau să-și exprime nemulțumirea. Le este frică de evoluțiile ulterioare, preferând să se îndepărteze de conflictele care ar putea crește și mai mult anxietatea și provoca anxietate. Încercând să „scape” de senzațiile neplăcute, astfel de indivizi rețin emoțiile negative din interiorul lor. Aceștia sunt tăcuiți, sunt de acord cu reticență să îndeplinească orice sarcini care le sunt neplăcute. Incapacitatea de a da aerisire emoțiilor tale devine motivul formării agresivității pasive.
Timiditate și indecizie. Dacă o persoană este, din fire, foarte constrânsă, timidă, modestă, îi este greu să-și demonstreze adevăratele sentimente. Îi este frică să atragă o atenție nejustificată asupra sa, să iasă din mulțime, în orice fel să-și arate individualitatea. Adesea, aceste trăsături de personalitate sunt asociate cu o stimă de sine scăzută. Cu toate acestea, astfel de oameni pot experimenta o furtună întreagă de sentimente negative în ei înșiși atunci când trebuie să „se prăbușească” sub opinia altor oameni.
Afirmație. Oamenii care sunt conduși sunt adesea foarte încrezători, impresionabili, deschiși către lume și gata să accepte punctul de vedere al altcuiva. Cu toate acestea, comportamentul pasiv-agresiv începe treptat să se formeze la astfel de indivizi. De multe ori se datorează faptului că o persoană ascultă oamenii din jurul său, rezistă, își acceptă părerea și atitudinile, dar la un moment dat sentimentul de protest din interior devine foarte puternic. Oamenii care sunt predispuși la reacții afective și comportament impulsiv nu se vor reține într-o astfel de situație, vor arăta adevărate emoții. Cu toate acestea, indivizii care sunt liniștiți și conduși se vor limita doar la un protest tăcut.
Dependență. În acest caz, dependența psihologică poate fi diferită. Într-un caz, o persoană nu își arată adevăratele emoții, luând poziția de agresor pasiv într-un colectiv de muncă. Acest lucru este cerut de circumstanțe, deoarece din cauza demonstrației de nemulțumire și a comportamentului scandalos, vă puteți pierde slujba. Într-un alt caz, o persoană este de acord tacit cu totul atunci când este dependentă de partenerul său sau de părinții săi. Este dominat de frica de a pierde o persoană / popor, de a ajunge într-o poziție extrem de incomodă, de frica de a fi singur sau de a trece dincolo de zona personală de confort.
Străduindu-se să fie bun pentru toată lumea. Există o categorie de oameni care încearcă din răsputeri să facă pe plac tuturor și tuturor. Nu știu să refuze, spun „nu”, nu sunt capabili să reziste nici măcar unei presiuni ușoare din exterior. Astfel de oameni vor să fie vorbiți exclusiv pozitiv, astfel încât toată lumea și totul să le constituie ca un exemplu sau egal cu ei. Se străduiesc să ia poziția „persoanei ideale”. Totuși, în același timp, indivizii cu o astfel de dorință trebuie să-și suprime dorințele, să se interzică să vorbească despre subiectul oricăror întrebări, pentru a nu le distruge reputația. Pe baza acestui fapt, mai devreme sau mai târziu, începe să se dezvolte o tendință spre agresivitate pasivă.
